V


Scriam deunazi sa “Nu-ti dai niciodata inima cu totul; o imprumuti doar, din cand in cand. Daca nu ar fi asa, atunci cum ai putea sa ti-o iei inapoi fara sa cei voie nimanui?” Jeanette Winterson

Azi am aflat si de ce.

Pentru ca suntem

… prea rationali sa iubim cu inima,

… prea materialisti sa ne dam sufletul,

… prea mari pentru a face loc in oglinda noastra

… prea duri pentru a ierta,

… prea ocupati pentru a ne aminti ce am fost si cine suntem,

… prea independenti pentru a ne atasa.

Advertisements
Posted in 18 ani, despre lume, dragoste, Uncategorized | Leave a comment

Absenta


Acest articol explica…

Cum a devenit absenta noul mod de a fi prezent

si

… cum singurul lucru mai rau decat a esua in dragoste este… a reusi.

Absenta, atunci cand este neasteptata este si sesizata, iar intr-un alt plan, intr-o lume paralela, nu este altceva decat o prezenta noua, la fel de sesizabila precum absenta care a cauzat-o.

De asta ne cream absente acolo unde am vrea sa fim prezenti.  Din dorinta de a fi sesizati. Pentru ca absenta sesizata se simte mai tare decat s-au simtit toate prezentele anterioare acesteia.

De asta singurul mod prin care a reusi este mai rau decat a esua este prin a crea prezente insesizabile.

Cartea recomandata astazi: “Bantuitii”, Chuck Palahniuk

Posted in 18 ani, citate, despre lume, despre viata, dragoste, Uncategorized, viata | Leave a comment

picaturi perfecte


Adunam amintiri si imagini ca stropii de ploaie de la cei din jur, sperand ca asa vom ramane cu o parte din ei. Alungam banalul si pastram picaturi fierbinti de la oameni reci si picaturi reci din suflete calde. Lasam timpul deoparte, ignoram locul si luam fara retineri si cu grija bucatile care ne plac pentru a construi intregul care vrem sa ne inconjoare. E ca o reteta in care fiecare e un ingredient si are un rol pe care cel mai bine il joaca in pura sa inconstienta.

Daca perfectiunea nu exista, o putem modela printr-o metoda perfecta din mii de bucati perfecte.

Posted in 18 ani, despre lume, Uncategorized | Tagged | Leave a comment

e toamna


E o toamna cum nu a mai fost alta.

E toamna diminetilor devreme, a zilelor pline si a stropilor de ploaie. E toamna sfarsitului si a inceputului, a trecutului si a viitorului, a lucrurilor mici, a frunzelor uscate, a cerului rozaliu si a rasaritului tarziu. E toamna diminetilor intunecate si intime in care soarele inca nu a ajuns pe cer. E toamna umbrelei cu dungi maro si a paltonului rosu. E toamna dresurilor colorate si a fustitelor. E toamna noptilor scurte si a zilelor lungi, a emotiilor scurte si a genelor lungi. E toamna melancoliilor si a melodiilor de la radio. E toamna in care ma simt om mare pentru ca fac lucruri de oameni mari. E toamna in care se simte sfarsitul facultatii si inceputul unei noi vieti. E toamna ultimului an de studentie si a primului an de angajat.

E toamna pe care mi-o imaginam in anii in care o uram.

Cred ca imi place acest inceput de toamna.

Posted in anotimpuri, Uncategorized, viata | Leave a comment

destine


Obisnuiam sa cred ca de la un punct in colo lucrurile o iau razna si nu le mai poti controla asa cum nu poti opri ploaia. Trebuie sa o accepti si sa treci prin ea. Asa e si cu destinul numai ca nu ai umbrela.

Obisnuiam sa urasc inceputurile de toamna din diverse motive scolaresti ca intr-un final sa o accept si sa adun frunze ruginii. Anul asta iubesc stropii de ploaie si diminetile reci.

E ciudat cum o zi din an ramane doar o amintire aflata in acelasi sertar cu multe altele si cum in minte, inconstient, rasuna aceeasi placa veche cu acceasi intrebare devenita retorica: ‘de ce a trebuit sa fie asa?’

Nu-ti dori niciodata sa nu imbatranesti pentru ca s-ar putea sa se intample si s-ar putea ca atunci cand te razgandesti sa fie prea tarziu.

Posted in Uncategorized | Leave a comment

1


Pensieve2

 

Va spune ceva imaginea? 

E singurul lucru care mi-a ramans din “Harry Potter” si la care ma gandesc adesea atunci cand vreau sa pastrez o clipa intacta pentru totdeauna si suficient de vie incat  sa ma pot intoarce oricand la ea. 

E ca un raft pentru cartile citite, ca un hard disk extern pentru filmele care ti-au placut, ca un caiet in care ti-ai scris amintirile frumoase, ca un parinte care iti aminteste cum erai cand erai mic…

 

… deci ce se afla in imagine? 😛

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Provocari molipsitoare


E mult pana incepe unu’. 

Apoi mai ramane putin pana ideea prinde si se extinde.

90% dintre postarile de pe Fb din ultima vreme apar “din obligatia” de a indeplini provocarea unui prieten. Si ca o persoana darnica, nu te bucuri numai tu de ea. Si asa, din orgoliu sau din placere (ma indoiesc sa existe si alte motive) oamenii fac tot felul de lucruri dand vina pe prietenii care i-au provocat. Si nimic nu a existat daca nu a fost filmat si postat, evident.

De multe ori de la radacina care a dat prima provocare pana la ultima frunza care o executa e cale lunga si substratul provocarii dispare. Si pot sa dau 2 exemple: primul ar fi cu o femeie care a provocat (“cu cuvintele ei”) tot facebook’ul sa isi arunce apa in cap si al doilea cu un tip care in loc de o lista cu cartile preferate a postat o lista cu manelele preferate (ca doar nu e mare diferenta). 

Morala: Ai grija pe cine provoci! 😛

Posted in Uncategorized | Leave a comment